Ea crede ca era suficient ca noaptea brizei ce mangaie obrajii în fiecare zi. Dar, cind e oprit brusc sub ca patura de s

Ea crede ca era suficient ca noaptea brizei ce mangaie obrajii în fiecare zi. Dar, cind e oprit brusc sub ca patura de stele ca o acoperi, a inceput sa ruleze la un ritm dizzying făcând brizei, aproape fiecare iota de ar putea fi ros pe obraji. Se tot pornit până când membrele lor slab o facu sa se grabi, și astfel, Brizei scurse lor de mangaieri, ferindu departe de nori ca acum hid lumina stelelor. Zacea intins pe toate temerile lor, primejdie și anxietatii. De acoperit lăsând-o neînarmat în mijlocul noapte ca de fiecare dată a devenit mai sumbru. Și atunci a fost atunci când a conceput ca lumea ca un alt, diferite, nou, și foarte impar, tot ce până atunci a crezut ca a cunoscut. Controversa care a condus el să fie ridicat, lua cateva ore nemiscat sub tristete care incepu sa se uneasca cu el/ea fara sa dea ea timp să-și tragă sufletul, care avea ofilite, încercând să reziste în această lume care acum părea atât de ciudat. Fără a se opune orice fel de rezistență, a fost purtat, pierindu departe atât de încet, ca ultima lui zimbet se stinse prin cerul, care acum este returnat pentru a fi radiant. Sper ca opiniile tale, ambele din acest mic text ca restul. Imi place sa mature in my scris cu criticile constructive dvs. O mie de multumiri in avans!