Buna ziua ma numesc Katerine Andrea, am 26 de ani si sunt o travesti frumoasa, asta mi s-a intamplat cand aveam 20 de an

Buna ziua ma numesc Katerine Andrea, am 26 de ani si sunt o travesti frumoasa, asta mi s-a intamplat cand aveam 20 de ani; De mică am avut întotdeauna trăsături delicate și fine pentru un băiat, în adolescență am fost o sursă de batjocură de la alți băieți pentru că eram scund, slab, cu mâinile, brațele și picioarele mici și delicate, picioarele oarecum groase și coada de cal bine rotunjită, căci pe vremea aceea era obișnuit ca băiatul să aibă părul lung, îl purta mai mult sau mai puțin cu o ocazie și mă încurca mai mult sau mai puțin cu o fată. m-a deranjat pentru că era un motiv mai mult decât suficient pentru ca prietenii mei să se facă de râs de mine. Dar la fel am avut o atracție ciudată față de lucrurile fetițe, îmi plăceau hainele lor, pantofii, accesoriile, felul în care își purtau părul etc. Anii au trecut, am devenit adult și pe la 20 de ani am început să-mi caut de lucru pentru a-mi putea plăti studiile la universitate și situația financiară a familiei mele nu era foarte bună. Am fost la o cunoscută firmă de prelucrare a alimentelor aici, în țara mea, să văd dacă am avut norocul să-mi găsesc un loc de muncă, pe care din noroc mi l-au dat deși nu era unul dintre cei mai buni, încărca mărfuri la camioanele care o distribuiau, pentru mine nu era deloc ușor pentru că eram încă o persoană cu un fizic delicat, să spun adevărul slab pentru un băiat, încă nu aveam multă schimbare de păr. adolescent. La vreo două zile de la muncă am avut primul meu incident de muncă, nu am putut suporta greutatea unor pachete și am căzut odată cu ele, în acel moment trecea unul dintre proprietarii firmei, a văzut tot spectacolul căderii mele, a ordonat imediat unor bărbați care erau acolo râzând de mine să tacă și să mă ajute, s-a apropiat de mine: Eşti în regulă? Da domnule. Multumesc. Te rog, vreau să vii în biroul meu. Am simțit panică, pentru că am crezut imediat că o să mă concedieze, l-am urmat până la birou, m-a prezentat, m-a rugat să mă așez, mi-am cerut imediat scuze pentru ce s-a întâmplat, i-am spus că o să încerc mai mult și că nu se va mai întâmpla, s-a uitat la mine câteva clipe, îmi imaginez fața speriată pe care o aveam și mi-a spus: Te-am urmărit zilele astea și cred că nu ești calificat pentru acel job, nu ai condiția fizică pentru a transporta pachete atât de grele. Deci vei fi eliberat de poziția ta. Simțeam că lumea mea se prăbușește pentru că aveam mare nevoie de job. Am dat doar din cap și apoi i-am mulțumit pentru oportunitatea pe care mi-au oferit-o. Deodată a spus: Încă nu s-a terminat... Ți-am revizuit CV-ul și întrucât studiezi o carieră administrativă, aș vrea să te testez ca asistent al administratorului și mâna mea dreaptă, domnișoara Gutiérrez. Expresia mea s-a schimbat dintr-o singură lovitură de la frică și frustrare la surpriză și bucurie: Mulțumesc domnule Sánchez, chiar mulțumesc foarte mult... Nu trebuie să le dai băiete, nu mă dezamăgi... nu o voi face.... Zilele următoare m-am adaptat minunat noului meu loc de muncă, cam o lună mai târziu eram un angajat de încredere al domnului Sánchez, mi-a încredințat tot felul de sarcini de mare responsabilitate, iar tratarea lui cu mine a fost foarte plăcută, într-o vineri domnul Sánchez m-a rugat să-l însoțesc să fac niște comisioane și apoi m-a invitat să iau prânzul cu el afară, la prânz nu m-am putut abține decât să-l întreb: Domnule Sánchez, sunt fericit și mulțumit să lucrez cu dumneavoastră, dar există ceva ce încă nu înțeleg. Ce nu intelegi? De ce este atât de drăguț cu mine? Nu este că nu apreciez asta, dar este că mă tratează într-un mod cu totul special, ca pe un vechi prieten, sau ca un membru al familiei. O, băiete, ce se întâmplă este că îmi amintești mult de o persoană pe care am pierdut-o, de cineva pe care l-am iubit și din păcate nu mai este cu mine, într-un fel parcă ar fi din nou aici cu mine... În timp ce îmi spunea asta, a scos din portofoliul său o fotografie în care erau o femeie drăguță și un băiat mai mult sau mai puțin de vârsta mea: Soția și fiul meu i-am pierdut într-un accident de mașină acum câțiva ani. Domnul Sánchez a lăsat să curgă o lacrimă, ceva care mi-a frânt inima, deodată am presupus că îi amintește fiului său de un băiat mai mult sau mai puțin de vârsta mea, deși era foarte diferit de mine, înalt, puternic, părul foarte scurt, dar de vreme ce petrecusem atât de mult timp cu el în ultima vreme, mi-am imaginat că simțea într-un fel compania fiului său. Îmi pare foarte rău domnule, nu știam asta. Lasă-l pe seama companiei, domnule, afară poți să-mi spui Alberto... Hei, am să-ți cer o favoare, te voi răsplăti foarte bine în plata ta... Ai fi atât de amabil să mă însoțești la ferma mea săptămâna asta? Am niste chestiuni de rezolvat acolo si nu am mai fost acolo de cand mi-a murit comoara, mi-ar fi mult mai usor, si daca nu e prea mult sa cer as vrea sa-i iei locul, arati atat de asemanator incat nu stii cat de fericit m-ar face daca ai fi cu mine, sa nu crezi ca sunt nebun, doar ca toate astea ar fi fost foarte greu cu mine si ca mi-ar fi fost foarte greu si mi-ar fi locul lui, pentru câteva zile, promit că te voi face să te simți foarte confortabil... Nu am ezitat să spun da, nu m-ar strica să mă comport ca fiul tău doar câteva zile, plus că banii în plus m-ar ajuta foarte mult: Desigur, domnule Sánchez... Îmi pare rău... Alberto, contează pe mine. Multumesc, iti promit ca voi fi foarte discret si sper ca si tu... Nu prea am înțeles partea de discreție, dar m-am gândit că este pentru că oamenii ar putea crede că sunt puțin nebun, așa că i-am promis discreție deplină. Sâmbătă am ajuns la ferma lui, care se afla la mai bine de 6 ore de oraș. Imediat ce am ajuns, mi-a spus: Vă prezint pe Daniela, vă va ajuta cu tot ce aveți nevoie, vă va pregăti pentru aceste zile, vă va oferi tot ce aveți nevoie pentru a deveni comoara mea, vă va oferi haine, încălțăminte și tot ce este necesar, mergeți cu ea și vă iau eu în câteva ore... Am fost cu Daniela, cand mergeam ma gandeam ca nu inteleg de ce imi da haine, pantofi si orice altceva, daca aveam deja tot ce imi trebuia in valiza, am ajuns intr-o camera, m-a intrat, era foarte frumos, matrimonial, foarte bine decorat, pe perete era un portret mare al lui Alberto cu sotia si fiul lui. Am intrebat-o imediat pe Daniela: Hei, de ce am nevoie de atâta pregătire pentru a petrece aceste zile aici? În plus, cât de greu poate fi să te îmbraci și să te comporți ca fiul lui? Ba mai mult, nici nu semăn cu el. "Și cine a spus ceva despre fiul lui? El se referă la ea, vei deveni soția lui""""" Mi-am dat seama de tot, Doamne, uită-te la portret, ochii lui, gura lui, rahat, își vede soția în mine, soția lui. comoara lui..... Doamne, in ce necazuri m-am bagat!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!