Numărați carti vechi ca omul nu traiesc o suta de ani in urma. Ca pulpa este slab și că ne stiu doar că nu știm nimic. V

Numărați carti vechi ca omul nu traiesc o suta de ani in urma. Ca pulpa este slab și că ne stiu doar că nu știm nimic. Vechiul cont Oameni ca moartea si uitare și de timp și de memorie sunt același monstru Cu denumiri diferite. Și există de asemenea bards vechi povesti de o Omul dincolo de timp și espacio… Orasul in care a trait este posibil să fi fost, sau Argentina, sau mexican, sau Venezuela, sau Uruguay. Ar putea fi toate si nici una pentru a O data. Cui ii pasa? Nu contează. Numele de scoala mea nu a fost important. Llamenla cum vor, dar da numele unui poet. Nu chiar importate Prea mult de pereti, ciobiți sau sticla sparta, nici Pete de umiditate în coridoarele, nici crăpături care înconjura pe scări și La colțuri. Chiar mai putin pasa de numele colegii mei, Hai să spun că am fost o clasa regulate, cu nerds lor, cu cutitari, Cu fetite frumoase si fetite liste, cu textul lor cărți, lor Colecții de trading, carduri de fotbal si bezele poachers lor în Joaca. Profesorul nu știe dacă nu avea un nume. Nici nu am cerut Ca niciodata. Am numit el un maestru, poate prin acest nume, ca atât de multe lucruri în acest Viata, lipsea importanta. Nu aspectului dvs.? Cred ca de un profesor de școală. De Ca ne reamintesc mai multe, că acestea sunt salvate în inima ta, că a schimbat viata lor. Deoarece Ei bine, nu era ca. Nu contează dacă părul său era acoperit de un văl Nevado del Timp, dacă a fost ridicat sau scăzut, dacă ai purta ochelari sau nu, culoarea ochilor lor, totul Care vă oferă egal de ce nimeni nu observa aceste podoabe. Când profesorul vorbea, toate ne-am uitat la gura, de ce Buzele ei erau de culoare care umplut sala de curs. Când profesorul vorbea, Problemele de vietile noastre au fost departe și vechea poeti lângă, și Cuvintele erau prieteni care mângâie ușor inima de fiecare. Când profesorul vorbea, glasul lui era profund in mintea trasată De poezie, frumusețe, semiluni și curcubeu, de pupici si mangaieri, Tineret și Experiențe. Din timp în timp, profesor am fost surprins cu unele Istoria. Și atunci când povesti, am avut pentru a închide ochii și Deplasare. Am zburat până la orașe îndepărtate, în ori trecut, Viitorul, conditionata Preterit și imperfecte. Am fost merg dincolo de mintea noastră, se legăna în moale Vocea noastră master, și am elevabamos deasupra norilor, în timp ce Viata a fost sub picioarele noastre. Și ambele consultați de master în fiecare zi, stând la masa, Comandarea actele, ne spune poveștile lor, am ajuns sa cred ca întotdeauna I va fi acolo sa numere. Am crezut că ar fi eterna, cred până când o Zi, atunci când am intrat în clasa, nu era nimeni. Scaunul gol de master Prezideaza peste o sală de clasă în umbre și tăcere. Ne uitam nedumerit, gândea acestea Ar fi putut fi întâmplat. Deodata un companion părea pornit, aproape sub pavilionul, Prin usa, puffing, gâfâind... - Profesor este în funcțiune! strigă el.. am văzut în Station! De murmurs a murit de tacere. Aerul a devenit astfel încât Densă în clipa aceea că oprit toate vocile al Infanteriei. Era o numai Chiar acum, dar timpul oprit, în timp ce ochii noștri a căutat el printre membrii lor Colegii nostri de la cineva care stia ce sa faca, dar nimeni nu a facut nimic. Nimeni nu spre Nimic până când posedată de a gândi comună, o forta invizibila ca am Il impinse, picioarelor noastre a început o cursa nebuna pana la gara. Am ajuns obosit, epuizat, temători. De teamă că Master deja stânga fără a putea spune la revedere de la el, care ar fi fost Stânga cu valize lor pline cu cărți, ploaie, soare și povești. Dar chiar Era acolo, părând din partea cealaltă a geamul trenului cu dvs. Eterna zâmbet pe buze, cele buzele care atât de multe legende a făcut pentru noi. În rolurile principale în. Am dorit să vă spun atât de multe lucruri înainte de a plecat. Atât de multe Se pliază, ca multe confirmarilor, ambele... toate că, Statele Unite în o voce, fără Avand in plan, iar el nu avea nimic in comun cu excepția fie elevi, noi toti Ne ridica la ceruri singurul lucru am putea spune, singurul lucru care s-a nascut noastre Inima, mintea noastră și buzele noastre la o dată. Punerea toate Vocile noastre în a, un țipăt toured de singurătate în stație. - Pe curând!!!- visat de toate vocile elevilor, Și buzele noastre scăpat, și forme, culori și povesti, toate nepublicate Împreună în cele două cuvinte. - Pe curând! zise, din ochii lui o rupere și titilo Sono, între noi și, raialelor de tren... Răcni roțile, și resoplaron treptele de viteză înainte Trenul a fost pus în mișcare. De hulk incepu drumul lui, și profesor Se îndepărtă mai multe și mai mult de noi. Nimic mai mult ieșirea din stație, toti am fost capabil să Vezi cum trenul a fost separat de la sol, roțile au uitat șinele ca L de insotire, iar vehiculul se ridică în aer, se pierde in nori El a deschis o cale prin încărcarea ea spre cer pe o raze de soare.